La un moment dat un bătrân mi-a pus o întrebare, care iniţial m-a intrigat: "Ce mare bine i-aţi făcut acelui om de vă urăşte atât de mult?". Abia după un moment de uluire mi-am dat seama cât de precisă şi de profundă este întrebarea. Există oameni care nu pot ierta faptul că au ajuns în situaţia de a trebui să se lase ajutaţi. Orgoliul lor bolnav nu a văzut şi nu a înţeles căldura gestului uman, orgoliul lor nu poate judeca decât în termeni patologici "prin ajutorul dat s-a situat deasupra mea, m-a făcut de ruşine, trebuie să mă răzbun într-un fel". Sunt oameni bolnavi şi, în fond, profund nefericiţi.

Peste 400 de angajaţi ai societăţii Electrocentrale Oradea au oprit ,ieri, timp de patru ore, orice activitate, în semn de protest faţă de anunţurile făcute de reprezentanţii Guvernului cu privire la reducerile salariale, respectiv eliminarea subvenţiei la energia termică.

Şi azi, pentru a patra zi consecutiv, angajaţii Oficiului Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor se vor afla în grevă. Revenirea la un program normal de muncă, începând cu săptămâna viitoare, este în continuare incertă.

"Pe parcursul execuţiei lucrărilor, în funcţie de situaţia din teren, urmează să fie realizate orice alte lucrări necesare", este principiul pe care Direcţia Tehnică din Primăria Oradea îl va aplica în ce priveşte amenajările de pe Bulevardul Dacia.

Criza economică striveşte implacabil orice urmă de inteligenţă din capetele politicienilor care ne conduc. Reducerile drastice anunţate, deşi corecte economic, sunt profund imorale şi seamănă cu un război declanşat împotriva propriului popor de către cei mandataţi să conducă. În esenţă, se confirmă teoria conform căreia politicienii proşti sunt trimişi în Parlament de cetăţenii care nu votează. Măsura de a tăia din salariile bugetarilor şi din pensii, justificată prin faptul că sunt o povară pentru sectorul privat care nu-i mai poate susţine pe „neproductivi", are o latură de-a dreptul periculoasă. Premeditat sau nu, guvernanţii asmut „privaţii" împotriva „bugetarilor" când esenţa problemei este, de fapt, în cu totul altă parte.

În condiţiile în care, zeci de birouri vor fi golite prin aplicarea măsurilor de reducere a personalului, edilul şef doreşte să realizeze în curtea Primăriei o piramidă de sticlă pentru funcţionarii care să preia cererile cetăţenilor.

Pentru toată lumea este evident fenomenul globalizării. Iar ca perspectivă, cel puţin la ora actuală, acesta pare un proces definitiv. Evoluţia tehnico-ştiinţifică nici nu permite o altă concluzie logică. Economic această globalizare are, la rându-i, nişte efecte la fel de vizibile. Producţia de bunuri se comasează pe branduri. Câte un bun de consum se produce pe plan mondial sub câteva mărci, care şi ele se împuţinează, generând monopoluri periculoase. Acest fenomen este o problemă politică şi socială extrem de importantă şi de dură, dar ea nu este de nasul ţărilor mici şi nu face obiectul acestui articol. De reţinut că nimeni (mă refer la economii naţionale) nu mai produce, orice şi de toate, în primul rând, pentru că nu are cum face faţă concurenţei mastodonţilor. A produce doar pentru o piaţă internă înseamnă izolare şi pierderea capacităţii de performare a produselor, autoeliminându-te de pe piaţă. Acest lucru nu l-au înţeles Ceauşescu şi acoliţii.

Pentru a cumpăra bunăvoinţa locuitorilor de pe strada Sovata şi de pe strada Oneştilor, care vor fi vizibil afectaţi de construcţia unui nou pod rutier în această zonă, primarul Ilie Bolojan le promite includerea blocurilor lor în programul de reabilitare termică, ceea ce va ridica şi mai mult costurile estimate pentru această investiţie.

De câte ori se deteriorează unele lucruri care ating fibra intimă a societăţii noastre, prin părţile Bihorului se găsesc nişte inşi, bine intenţionaţi de altfel, care ne îndeamnă să facem o chetă ca să-i durăm o statuie lui Menumorut.