Este cert pentru toată lumea că timp de 20 de ani România a fost condusă cu vinovăţie inconştientă sau cu vinovăţie ticăloasă, prin nepăsare ori la comandă, spre faliment. Nimeni în ţara aceasta nu se îndoieşte că suntem pe buza prăpastiei economice şi sociale. Direcţia nu mai poate fi păstrată decât cu riscul căderii în gol.
Orice lucru făcut în ultimul moment şi sub presiunea timpului are şanse minime să fie şi bine făcut. Mutarea Colegiului Economic "Partenie Cosma" în Velenţa este un exemplu care pare să confirme regula. Ajunsă la final de contract cu Episcopia romano-catolică, proprietara clădirii în care a funcţionat până acum pe strada Partenie Cosma, a treia instituţie de învăţământ preuniversitar ca mărime şi notorietate din Oradea trebuie să-şi găsească într-o lună o casă nouă, după ce timp de cinci ani autorităţile locale au dormit în papuci.
Doi bihoreni şi un cetăţean belgian, acuzaţi că au pus pe picioare o adevărată fabrică de canabis în localitatea bihoreană Batăr, au fost trimişi în judecată de procurorii şi poliţiştii orădeni, riscând, dacă vor fi găsiţi vinovaţi, să petreacă între 5 şi 20 de ani după gratii. Percheziţia la imobilul din Batăr, închiriat de traficanţi, a avut loc în luna mai a acestui an, belgianul, considerat unul dintre capii grupării, încercând să se sinucidă chiar în timp ce anchetatorii cercetau clădirea.
În cursul zilei de ieri, a avut loc la Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor şedinţa Consiliului Consultativ în care s-a decis mutarea celor 45 de clase ale Colegiului Economic "Partenie Cosma" la Şcoala cu clasele I-VIII "Alexandru Roman", acolo unde, iniţial, a funcţionat pe vremuri fostul liceu economic.
Într-un sistem de protecţie socială de tip liberal, ale cărui principale avantaje le-am prezentat deja în numărul trecut, nu este posibil ca un individ sănătos să se pensioneze la 40 de ani pentru ca "statul", în fapt cei care lucrează, să-l întreţină ca pe un trântor. Şi asta pentru că se utilizează toate energiile individuale, iar interesul social şi uman de solidaritate este fericit articulat cu interesul priva, iar societatea devine maxim productivă de bogăţie socială.
Ceea ce te izbeşte când priveşti la TV viaţa sălbăticiunilor din Savana africană este faptul că un prădător atacă un individ dintr-o turmă, ucigându-l, iar turma, care l-ar putea strivi în picioare pe prădător sau haita lui, fuge, abandonându-şi semenul, sau priveşte indiferentă.
O scrisoare de protest prin care se solicită Preşedinţiei, Guvernului şi Curţii Constituţionale ca prevederea de impunere a CAS pe drepturile de autor să fie anulată a fost semnată la iniţiativa scriitorului Dan Mircea Cipariu, preşedintele Secţiei Poezie din cadrul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bucureşti, de peste 200 de scriitori, regizori, artişti, actori, muzicieni şi jurnalişti, printre care se regăsesc câţiva orădeni. Este vorba de prof. univ. dr. Mircea Morariu, critic de teatru, respectiv de Mircea Pricăjan, scriitor, traducător şi redactor la revista "Familia".
Aleşii locali orădeni reuniţi zilele trecute într-o şedinţă extraordinară a Consiliului Local Oradea au votat noile organigrame şi state de funcţii pentru cele patru unităţi spitaliceşti preluate în cursul lunii iunie de municipalitatea orădeană. În prezent, capacitatea spitalelor orădene este de 1.406 paturi, numărul posturilor aprobate, începând cu 1 august a.c., fiind de 1.799.
Un cartier mare al municipiului Oradea, începând cu anul 1960, prin grija edililor, a fost botezat cu numele "Rogerius". Dar o persoană importantă din nomenclatorul comunist al vremii ar fi exclamat sentenţios: "Ştiţi că Rogerius a fost un canonic italian, trimis la Oradea de Vatican... Credeţi că un nou cartier, "simbol al socialismului", trebuie să poarte un nume retrograd?". Ca urmare, s-a hotărât schimbarea numelui Rogerius în "Zona de Vest". Dar era deja târziu, pentru că orădenii se familiarizaseră cu acest nume şi chiar le plăcea, astfel încât dacă întrebai un orădean unde este Cartierul Zona de Vest el îţi răspundea imediat, fără ezitare: "Este în Rogerius."
