În plină criză şi austeritate partidele de opoziţie duc mari dispute doctrinare. Cota unică desparte frăţia PSD-isto - PNL-istă fiind tratată în perspectiva soluţiilor anticriză. Ca şi cum asta e soluţia care ar combate criza. Criza trebuia combătută atunci când cei care s-au îmbogăţit de douăzeci de ani dimpreună cu clientelele lor au luat cu japca şi evident că n-au stat să aplice pe ce au luat nici cota unică şi nici pe cea progresivă. Din păcate, fenomenul a avut loc la nivelul întregii societăţi, sacul de ciment furat de pe şantierul comunist a rămas bine înfipt în subconştientul colectiv.

Ţara arde şi baba guvernare a ales să se pieptene cu legi inutile şi, pe deasupra, antinaţionale. În timp ce zeci de mii de sindicalişti huiduiau în Piaţa Victoriei, în Parlament coaliţia PDL-UDMR a votat pe bandă rulantă articolele din Legea educaţiei. Deşi Comisia de învăţământ hotărâse înainte de dezbaterea în plen ca Istoria şi Geografia României să fie predate doar în limba română în cadrul învăţământului preuniversitar, coaliţia majoritară a decis ca doar Limba şi Literatura Română să nu fie predată în limba maternă. În plin şoc sindical, confruntată cu spectrul unei greve generale fatale pentru economie, Puterea alege calea unui compromis periculos, doar pentru a supravieţui. Asta în timp ce problemele cu adevărat grave din sistemul public sunt ignorate cu desăvârşire.

Peste 400 de sindicalişti bihoreni au plecat la Bucureşti pentru a lua parte la mitingul de amploare programat astăzi de confederaţiile sindicale. Cele mai consistente delegaţii sunt cele adunate sub umbrela BNS - Filiala Bihor şi sindicaliştii din învăţământ. Delegaţii bihoreni au plecat în Capitală încă de ieri, cu autocare, microbuze şi cu trenul.

De regulă, societatea de consum are nevoie de manipulare ca principiu de bază în funcţionarea sa. Unii manipulează sentimente, frustrări, naivităţi sau chiar prostie. De la muzică la afaceri şi până la politicieni, toată lumea are nevoie de un public captiv. Acest principiu stă şi la baza unui partid, un partid e ca o firmă. Are nevoie de consumatori şi de profit electoral convertit ulterior într-unul economic după ce se pune mâna pe ciolan. Pentru că suntem martorii naşterii unei noi formaţiuni politice, se impune de remarcat fenomenul, mai ales că, spre deosebire de anii 90, când partidele apăreau ca şi ciupercile după ploaie, acum naşterile sunt rare, sterilitatea politică instalându-se puternic în sămânţa germinativă socială.

Dacă pentru demararea lucrărilor la Campusul şcolar municipalităţii orădene i-a trebuit doi ani, pentru lucrările de amenajare a piramidei interioare, atât de mult dorită de actualul primar al Oradiei, Ilie Bolojan, au fost suficiente doar trei zile. Graba cu care muncitorii au măcelărit copacii şi au defrişat spaţiul verde din curtea Primăriei Oradea putea fi demnă de o cauză mai bună...

Contribuabilii orădeni s-au dovedit a fi, chiar şi într-un an de criză, nişte cetăţeni model, plătindu-şi, în mare parte, la zi, obligaţiile fiscale către buget. Din păcate, răsplata autorităţilor locale este departe de a-i mulţumi pe locuitorii acestui oraş. Municipalitatea le pregăteşte acestora creşteri semnificative la impozitele şi taxele pe noul an.

Municipalitatea orădeană a reuşit să câştige bunăvoinţa a sute de locatari din zona Dragoş Vodă, promiţându-le că, în câteva luni, vor avea aproape 600 de noi locuri de parcare.

România traversează o perioadă dramatică din istoria ultimilor 20 de ani! România contemporană ne oferă o privelişte dezolantă şi sumbră, care-i inhibă şi pe cei mai optimişti locuitori ai acesteia. Deşi liberi din decembrie 1989 cei mai mulţi români nu mai pot să se simtă liberi din punct de vedere economic, ci robi ai unei clase politice şi ai unor instituţii interne şi externe care le-au răpit libertatea de a se bucura de viaţă, împovărându-i cu veşnice biruri şi privaţiuni, în speranţa întrezăririi luminiţei de la capătul tunelului, care s-a stins înainte de a se aprinde.