Modelul de organizare a unei societăţi este un lucru extraordinar de serios. De organizare depinde funcţionarea şi performanţele societăţii, în final bunăstarea populaţiei. Este suficient să amintim, de exemplu, diferenţa dintre Anglia şi Albania sau dintre Suedia şi Bulgaria. Oricine va fi de acord că diferenţele sunt uriaşe. Viaţa oamenilor este diferită în cele două feluri de societăţi, de ţări. Am arătat ieri prin ce diferă cele două feluri de ţări.

Modelul de organizare a unei societăţi este un lucru extraordinar de serios. De organizare depinde funcţionarea şi performanţele societăţii, în final bunăstarea populaţiei. Este suficient să amintim, de exemplu, diferenţa dintre Anglia şi Albania sau dintre Suedia şi Bulgaria. Oricine va fi de acord că diferenţele sunt uriaşe. Viaţa oamenilor este diferită în cele două feluri de societăţi, de ţări. Şi acum să vedem prin ce diferă cele două feluri de ţări.

Biroul judeţean al Vetrei Româneşti, întrunit în şedinţa din 16 martie a.c., a analizat evenimentele care au avut loc în Oradea, în data de 15 martie, şi constată cu regret că sărbătorirea zilei de 15 martie este folosită ca prilej de propagandă iredentist- şovină şi revizionistă, de natură a deteriora relaţiile care trebuie să existe între toţi cetăţenii României, indiferent de etnia lor.

Festivităţile organizate la 15 martie a.c., la Oradea, de UDMR au urmărit destabilizarea României prin clamarea autonomiei teritoriale a inexistentului "Ţinut secuiesc" din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş.

În istoria noastră, din păcate, momentele de demnitate pot fi numărate pe degete. De trădare au pierit însă Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, Brîncoveanu, Ion Vodă cel Cumplit, Vlad Ţepeş, Tudor Vladimirescu, Horia-Cloşca şi Crişan, Bălcescu, A.I.Cuza, Ion Antonescu, Ceauşescu.

Faptul că de 15 martie tradiţia sărbătoririi zilei naţionale a Ungariei a fost încălecată de tradiţia arborării steagului autonomiei face parte deja din recuzita repetiţiilor de fiecare an. Sigur că declararea oficializării limbii maghiare de către liderii minoritarilor unguri nu este un act cu consecinţe juridice.

Stimate domnule primar,

În calitate de orădean doresc să îmi exprim dezacordul faţă de proiectul de înlocuire a Podului de Pontoane cu un pod rutier. Îl cunosc şi îl respect pe arhitectul care în anul 1982 a propus construirea unui pod rutier în zona Podului de pontoane, prin urmare nu consider că susţinerea acestui proiect e cauzată neapărat de rea-voinţă. Consider însă că realizarea lui acum ar fi o eroare, de aceea primăria trebuie să îl abandoneze. Dacă în anul 1982 acest pod ar fi fost poate folositor, în anul 2010, când în Oradea există alte trei poduri rutiere cu 4 benzi de circulaţie, iar Podul Densuşianu va fi şi el dublat la 4 benzi, construcţia acestui pod nu se mai impune, împotriva acestui proiect vorbind mai multe considerente pe care le prezint pe scurt.

Mişcarea sindicală din România a dat de multişor ortul popii. Au mai rămas câteva fantome gălăgioase, fără nicio putere reală. Ani la rândul liderii de sindicat s-au învârtit de afaceri prospere, ajungând de cealaltă parte a baricadei, nişte veritabili capitalişti. Au manevrat salariaţii după bunul plac, promiţând că le vor apăra interesele, dar i-au abandonat imediat ce li s-a întins un pumn consistent de biştari. Unul chiar s-a visat Luceafărul huilei şi s-a jucat de-a „haiducii lu' Şapte Cai", dar a eşuat în puşcărie, iar sindicatele miniere s-au fărâmiţat. România nu mai are mişcare sindicală adevărată, iar trepiedul pe care se fundamentează relaţiile economice, patronate-guvern-sindicate, s-a dezechilibrat iremediabil.

Statul este un cadru organizatoric al unui popor sau al unei societăţi, în cazul societăţilor multinaţionale, cum a fost URSS, Imperiul Habsburgic etc. Deci, un cadru organizatoric şi doar atât. Acest cadru organizatoric poate fi emanaţia poporului respectiv (şi doar în cazul statelor naţionale) sau poate fi impus din afară sau de alte forţe. Astfel, românii ardeleni se găseau în Imperiul Habsburgic fără voia lor, iar statul habsburgic nu reprezenta o emanaţie, o doleanţă sau o aprobare a lor.