Comandamentele german şi austriac s-au pus de acord ca în acelaşi timp cu ofensiva Armatei a IX-a de la Mărăşeşti să se reia atacurile înspre înălţimea Coşna şi atingerea râului Trotuş. Se urmărea apoi continuarea înaintării spre Siret şi trecerea râului, ceea ce ar fi dat peste cap întregul front românesc.

Pe 10 august, în timp ce ajutorul trimis de Marele Cartier General era pe drum, ofensiva Gerok a încetinit. Rezistenţa românilor era înverşunată, cedau teren „puţin câte puţin, cu contraatacuri puternice” care au epuizat inamicul.

Bătălia de la Oituz (8 august - 22 august) a reprezentat a treia puternică confruntare cu forțele inamice, germane și austro-ungare din vara anului 1917, în care au fost angajate trupele române, concomitent cu desfășurarea bătăliei de la Mărășești.

Ofensiva germană a început pe 28 august urmată de două contraofensive româneşti. Pe 24 august Ludendorff îl informase pe Mackensen că DI 13 austriacă şi Corpul Alpin vor fi transferate în Italia, alte trupe fiind dislocate şi din rândul Grupului Gerok, astfel că operaţiunea Muncelu rămânea doar o operaţiune locală.

​Din 15 august au urmat trei zile de pauză, timp în care germanii şi-au regrupat forţele. Comandamentul lui Mackensen a fost impresionat de contraatacurile româno-ruse „excepţional de puternice, susţinute deosebit de bine de artilerie”, precum şi de „superioritatea pronunţată” a aviaţiei care executa misiuni de reperare pentru bateriile proprii şi „limita astfel în mod sever” folosirea artileriei germane.

​Pe 9 august germanii au aruncat în luptă Corpul XVII comandat de generalul Wenninger, din care făcea parte şi Divizia 62 Infanterie austro-ungară. Un regiment al acesteia din urmă era compus în majoritate din rezervişti cehi sosiţi din Italia, sleiţi de puteri şi care aveau nevoie mare de întăriri.

​Bătălia de la Mărăşeşti (6 august - 3 septembrie) a fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial. A fost o operațiune complexă, de apărare și menținere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condițiile în care armata rusă era în plină disoluție datorită mişcărilor revoluţionare.

Ferdinand I, supranumit „cel Loial” (n. 24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost rege al României între 1914-1927, în timpul său fiind desăvârșită unitatea națională a țării.

În timpul bătăliei de la Mărăști s-a realizat cel mai înalt ritm mediu zilnic de ofensivă din anul 1917, înregistrat în Europa de către armatele aliate. Oprirea tuturor operaţiunilor ofensive pe frontul estic de către guvernul Imperiului Rus a dat peste cap planurile româneşti de recuperare a teritoriilor pierdute.

Bătălia de la Mărăşti a însemnat „prima victorie adevărată din istoria armatei române moderne” (gen. Alexandru Averescu).