Din rapoartele înaintate de generalul inamic Busse, relativ la şocul contraatacului românilor, rezultă tăria acestuia şi nevoia de retragere pe linia Suseri-Rugi, Rajişte, Bernici. Către ora 16,00 legăturile acestei mari unităţi cu generalul von Kneussel au fost întrerupte.

O faptă de arme deosebită va duce la o răsturnare de situaţie a luptelor în favoarea românilor. Redăm în întregime darea de seamă întocmită de către sublocotenentul Nicolae Pătrăşcoiu, deoarece această acţiune a dus la succesul contraatacului de la Jiu. Meritul este cu atât mai mare, cu cât a pornit din proprie iniţiativă şi reprezintă un caz singular în istoria războiului mondial.

Acţiunile Diviziei 11 Infanterie pe Valea Jiului (oct.-nov.1916). În după amiaza până în seara zilei de 14/27 octombrie, operaţiunile se desfăşoară astfel, de la vest spre est: la Detaşamentul lt.-colonel Dejoianu.

Despre complexitatea, dinamismul şi încleştarea forţelor care s-au confruntat în valea Jiului ne informează notele telefonice şi rapoartele înaintate pe diferite trepte ierarhice. Unul dintre aceste episoade se referă la luptele de la Raşoviţa.

În perioada imediat următoare, în făşia diviziei luptele au avut aspecte şi intensităţi diferite, fiind mai degrabă tatonări pentru polarizarea în jurul lor a rezervelor, decât acţiuni de finalizare a unor planuri elaborate. Pierderile de o parte şi de alta au fost nesemnificative.

La 14/27 august 1916, în baza ordinului ministrului de război numărul 2.891, a luat fiinţă Divizia 11 Infanterie, prin transformarea Comandamentului 1 Teritorial. O parte din elementele componente ale marii unităţi fuseseră formate anterior.

Consecințele înfrângerii de la Turtucaia au fost imense, influențând decisiv cursul campaniei anului 1916. Pentru bulgari recucerirea orașului „răpit” în 1913 a dus la o creștere a moralului național și a dorinței de a continua să lupte alături de Puterile Centrale.

​Aducerea la cunoştinţă a mobilizării armatei s-a făcut „prin trâmbiţări de goarne, sunete de clopote şi bătăi de tobe”, veste primită cu muzică într-un avânt aprig pentru dezrobirea fraţilor de peste Carpaţi.

Este de reţinut că planurile de campanile al armatei române erau în atenţia puterilor central, după cum şi armata noastră se interesa de cele ale adversarilor potenţiali. Aşa se explică şi faptul că pe frontiera româno-austro-ungară şi în Transilvania erau concentrate, de o parte şi de alta pe cei 1.200 km, importante forţe.

Ferdinand I a fost înrolat începând cu 1 noiembrie 1886 ca tânăr sublocotenent în efectivele Regimentului 3 Infanterie, unitate ce avea să intre în efectivele Diviziei 11 Infanterie.