La 14/27 august 1916, în baza ordinului ministrului de război numărul 2.891, a luat fiinţă Divizia 11 Infanterie, prin transformarea Comandamentului 1 Teritorial. O parte din elementele componente ale marii unităţi fuseseră formate anterior.

Consecințele înfrângerii de la Turtucaia au fost imense, influențând decisiv cursul campaniei anului 1916. Pentru bulgari recucerirea orașului „răpit” în 1913 a dus la o creștere a moralului național și a dorinței de a continua să lupte alături de Puterile Centrale.

​Aducerea la cunoştinţă a mobilizării armatei s-a făcut „prin trâmbiţări de goarne, sunete de clopote şi bătăi de tobe”, veste primită cu muzică într-un avânt aprig pentru dezrobirea fraţilor de peste Carpaţi.

Este de reţinut că planurile de campanile al armatei române erau în atenţia puterilor central, după cum şi armata noastră se interesa de cele ale adversarilor potenţiali. Aşa se explică şi faptul că pe frontiera româno-austro-ungară şi în Transilvania erau concentrate, de o parte şi de alta pe cei 1.200 km, importante forţe.

Ferdinand I a fost înrolat începând cu 1 noiembrie 1886 ca tânăr sublocotenent în efectivele Regimentului 3 Infanterie, unitate ce avea să intre în efectivele Diviziei 11 Infanterie.

România a fost ţinta atragerii în una sau alta din cele două coaliţii, datorită potenţialului său economic şi militar şi astfel situaţia internaţională a favorizat realizarea idealului naţional.

Au trecut doi ani după primul Consiliu de Coroană convocat pe tema intrării în război de către defunctul rege Carol I. Presiunile externe asupra Regatului României de a intra în conflict erau imese, atât din partea Puterilor Centrale cât şi din partea Antantei. În august 1916 nu mai era timp de ezitări, România trebuia să intre în război. Momentul ales nu era însă cel mai favorabil.

Mâine, 19 august, se împlinesc 415 ani de la „prăbuşirea trupului de copaciu” a întâiului unificator de ţară, voievodul Unirii, Mihai Viteazul. „După Mihai nimeni nu a mai putut gândi Unirea fără sabia lui ridicată spre cerul dreptăţii şi chipul său de o neasemuită poezie tragică 3”.

​Despre momentul intrării României în război generalul francez Philippe Petain avea să declare în 1918 ca „N-am uitat şi nu vom uita niciodată că România a intrat în război de partea noastră într-o epocă când războiul era departe de a fi câştigat: a doua zi după Verdun şi spre sfârşitul bătăliilor de pe Somme. Ne vom aduce aminte că intervenţia sa a deplasat din Occident spre Orient divizii germane de calitate”.

În preajma declanşării Primului Război Mondial succesiunea evenimentelor au evidenţiat contradicţiile dintre marile puteri, iar conflictele militare regionale au demonstrat pericolul pe care îl reprezintă pentru pacea generală.