În seara zilei de 23 ianuarie 1918, Divizia 11 Infanterie a trecut Prutul. O parte dintre militari au fost îmbarcaţi în tren, alta a mărşăluit pe jos, direct spre Chişinău. Niciuna dintre cele două coloane militare nu a întâmpinat o rezistenţă semnificativă. Campania militară de eliberare a Basarabiei a început în miezul iernii pentru a înflori glorios în primăvară.
La începutul anului 1918, armata română era unica forţă militară disciplinată a Aliaţilor de pe Frontul de Răsărit. Hotărârea lui Lenin de a încheia pacea şi destrămarea rapidă a armatei ruseşti a pus România într-o situaţie dificilă.
În 1787, în urma încorporării teritoriului dintre Bug și Nistru, imperiul țarist își fixează hotarul pe Nistru, ajungând pentru prima dată la granița cu Moldova noastră.
"E bine să i se vorbească unui popor de oamenii săi mari... despre dânșii trebuie să se audă pretutindeni, în graiul tuturor" (Nicolae Iorga).
Fiecare modificare adusă, de-a lungul timpului, Constituției a născut controverse, dar adaptarea Legii fundamentale la noile realități a fost necesară, astfel încât statul român să poată funcționa în parametri europeni, iar principiile de organizare a țării să fie clar stabilite.
Fiecare modificare adusă, de-a lungul timpului, Constituției a născut controverse, dar adaptarea Legii fundamentale la noile realități a fost necesară, astfel încât statul român să poată funcționa în parametri europeni, iar principiile de organizare a țării să fie clar stabilite.
România Mare, în cei o sută de ani de existență, s-a transformat într-un stat mai omogen etnic decât în 1918.
România Mare, în cei o sută de ani de existență, s-a transformat într-un stat mai omogen etnic decât în 1918.
Despre şedinţa Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român de la Oradea a publicat informaţii şi ziarul local Nagyváradi Napló (Curierul orădean) din 15 octombrie 1918: „Conducătorii românilor […] au ţinut […] o şedinţă în locuinţa avocatului dr. Aurel Lazăr - se afirma în acest cotidian -, unde au adoptat o hotărâre privind atitudinea românilor faţă de transformările democratice de astăzi”.
Comitetul Executiv al P.N.R. a elaborat această Declaraţie de independenţă ca „organ politic al naţiunii române din Ardeal şi Ungaria”. El constată faptul că „urmările războiului îndreptăţesc pretenţiunile de veacuri ale naţiunii române la deplina libertate naţională”. În această afirmaţie este descifrabilă aspiraţia seculară de emancipare de sub dominaţia străină a românilor de dincoace de Carpaţi.
